| Dizenteria |
| Joi, 15 Iulie 2010 21:29 |
|
Dizenteria este o boală infecţioasă acută sau cronică din grupul infecţiilor intestinale cu mecanism fecalo-oral de transmitere, provocată de mai multe bacterii cu denumirea de Shigella, care se caracterizează clinic prin simptome de intoxicaţie şi de afectare a intestinului, mai cu seamă a celui gros, exprimându-se prin dureri colicative în abdomen, scaune lichide şi frecvente, cu amestec de mucus şi striuri de sânge. Dizenteria este cunoscută din antichitate cu provenirea denumirii din limba greacă dis – dereglare, enteron – intestin. Etiologia microbiană a acestei maladii a fost confirmată în jumătatea a doua a secolului XIX de mai mulţi savanţi. Agenţii patogeni ai dizenteriei se atârnă la genul Shigella şi familia Enterobacteriaceae. Bacteriile dizenterice se subdivizează în 4 grupe mari: Shigella dysenteria cu subgrupele Grigoriev-Şig, Ştuţer-Şmitţ, Lardj-Sacs; Shigella Flexneri cu subgrupa Newcastle; Shigella Boydii; Shigella Sonne. Actualmente în grupele menţionate se numără mai mult de 500 serotipuri de bacterii dizenterice, mai frecvent întâlnindu-se pe meleagurile noastre sh.Sonne şi Flexneri. Bacteriile dizenterice se mai numesc Şhigelle în memoria savantului nipon-Shig, iar maladia – şigheloză. Bacteriile dizenterice sunt destul de viabile în mediul ambiant. În solul umed ele se păstrează circa- 3 luni; în apă- 10 zile; în lapte -10-20 zile; pe legume şi fructe-2 săptămâni; pe pâine, unt, brânză- 10-15 zile; pe pielea mâinilor – 3-5 zile, de asemenea se mai pot păstra un timp îndelungat pe jucării şi lenjerie. Pe lenjeria de corp murdărită cu fecale uscate, bacteriile dizenterice trăiesc 17 zile; pe diferite vase, oală de noapte – timp de o lună. Pe parcursul a 2 săptămâni aceşti germeni rămân viabili pe suprafaţa banilor de metal sau hârtie murdăriţi cu materii fecale. Sub acţiunea temperaturii de +60°C ei pier peste 10-30 min., la temperatura de fierbere (+100°C) – peste un minut. Razele solare directe distrug microbii dizenterici timp de 30 min., soluţia de acid fenic 5% – în câteva secunde, soluţia de cloramină de 1% – în 7 minute, iar cea de 2% – peste numai 2 minute. Soluţia de clorură de var de 10% nimiceşte bacteriile dizenterice în materiile fecale pe parcursul a 2 ore. În calitate de sursă de infecţie serveşte omul bolnav cu forme acute şi cronice de dizenterie, în deosebi persoanele care suportă formele atipice, asimptomatice ori purtătoare de aceşti germeni. Totodată mai menţionăm, că un pericol destul de mare din punct de vedere epidemiologic îl prezintă pacienţii cu forme acute de dizenterie, deoarece în perioada de stare a maladiei din organismul lor se elimină în mediul ambiant un număr enorm de bacterii. Dizenteria pe bună dreptate este numită “boala mâinilor murdare“. Anume prin intermediul mâinilor murdare de fecalii, ce conţin bacterii dizenterice, ele se transmit la cei sănătoşi prin contactul direct ori prin intermediul diferitor obiecte (lenjerie de corp, pat, veselă, bani, etc), adică prin contact indirect. De asemenea prin aceleaşi mâini murdare de fecalii cu microbi dizenteriei se infectează apa sau produsele alimentare la consumarea cărora, persoanele umane se molipsesc de această patologie. Un rol important în răspândirea dizenteriei îl joacă şi muştele, deoarece ele regulat contaminează masele fecale şi produsele alimentare. De menţionat, că dizenteria între copii, mai ales la cei din colective, se transmite mai frecvent prin intermediul jucăriilor contaminate, de asemenea prin apă şi produse alimentare infectate. Dizenteria, ca şi alte infecţii intestinale, are un caracter sezonier- mai frecvent vara şi la începutul toamnei, însă cazuri sporadice se înregistrează pe parcursul întregului an. Imunitatea după suportarea dizenteriei este tipospecifică şi neîndelungată. Pătrunzând pe diverse căi în tractul digestiv bacteriile dizenterice afectează în special intestinul gros, multiplicându-se în mucoasa lui şi eliminând endotoxină. Ultima se absoarbe în sânge cauzând o intoxicaţie generală a organismului, afectând sistemul digestiv, nervos, cardiovascular şi provocând maladia propriu-zisă. Maladia are un debut acut, care urmează după perioada de incubaţie cu o durată de 1-7 zile, mai frecvent 2-3 zile. Dizenteria evoluează într-o formă acută şi cronică. Forma acută durează până la 3 luni, iar cea cronică – până la 2 ani. |